I. Introducere
România ca teritoriu şi ca naţiune s-a construit în jurul spaţiului danubiano-carpato-pontic vreme de mai bine de două milenii. Este una dintre puţinele ţări în care mai multe forme de relief se completează armonios. Avem parte de o ţară fabuloasă care de-a lungul secolelor călătorii străini au avut numai cuvinte de laudă şi impresii foarte bune.
Frumuseţea naturală şi a a sufletului românesc au cucerit pe mulţi străini de-a lungul timpului. Reprezentăm un patrimoniu geografic, respectiv al valorilor, din prisma tradiţiilor şi obiceiurilor populare ce ne particularizează într-o lume globalizată. Am convingerea faptului că dacă am conştientiza ,,darurile" cu care suntem şi înzestraţi, respectiv le-am valorifica cum ar trebui am avea un avantaj în cadrul acestei globalizări. Din păcate se pare că am pierdut acest val. Avem toate atuurile posibile să contăm în această lume în care globalizarea se defineşte prin elemente ce arată diferenţele dintre culturi şi naţiuni. Ne putem aduce contribuţia la sistemul de valori care se va contabiliza la un moment dat. Ar fi regretabil dacă o ne pierdem ca identitate când avem la îndemână acest patrimoniu natural şi spiritual.
Muntele, Dunărea şi Marea Neagră sunt cele trei forme de relief datorită cărora ne-am construit ca şi unitate naţională. Prin acestea am atras atenţia altor popoare care ne-au îmbogăţit cultural.
II. Obiective turistice
1 Munţii Carpaţi
Este un lanţ muntos ce aparţine marelui sistem muntos central al Europei . Sunt cuprinşi între Bazinul între Bazinul Vienei ( îl separă de lanţul alpin) şi culoarul Timokului ( îl separă de Stara Planina în Penisula Balcanică). Formează un arc cu o lungime de 1.500 km şi o lăţime de 130 km, desfăşurat pe 6 grade lat. şi cca. 10 grade long. cu întindere pe 8 state : Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România şi Serbia, având o suprafaţă de 190.000 km pătraţi, al doilea de după Alpi. Vârful cel mai înalt se află în Slovacia, Munţii Tatra, Gerlachovsky cu 2.655 m alt. Sunt consideraţi mijlocii, cu o medie de 1.000 m alt. , rar depăşindu-se 2000 m. alt. Au particularitatea faptului că prezintă depresiuni intramontane, iar culmile unor suprafeţe sunt acoperite de pajişti. Este izvorul râurilor Vistula, Nistrul, Tisa, Siretul, Mureţul, fie Oltul.
România ,,deţine" pe teritoriul său cel mai mult dintre statele în care este prezent. A fost unul din factorii de apariţie şi dezvoltare a naţiunii române. Aici s-au stabilit primele triburi dacice, respectiv locul unde Impertiul Dacic îşi cunoaşte perioada de glorie. Am preluat în aceeaşi timp puţin din tăria şi măreţia lor, căci am rezistat în a ne păstra unitatea, asemenea unui dar spiritual moştenit de la strămoşii noştrii.
L-au facinant pe marelui romancier francez Jules Verne în romanul ,, Castelul din Carpaţi" . Cetatea construită în munţi, unde a locuit acesta este greu accesibilă care din păcate a căzut victimă politicii româneşti privind trecutul nostru. Este o clădire pentru care nu mai este interes şi doar un panou cu menţionarea istoricului pe scurt, fără să fie alceva care să fie dedicat romancierului
România ,,deţine" pe teritoriul său cel mai mult dintre statele în care este prezent. A fost unul din factorii de apariţie şi dezvoltare a naţiunii române. Aici s-au stabilit primele triburi dacice, respectiv locul unde Impertiul Dacic îşi cunoaşte perioada de glorie. Am preluat în aceeaşi timp puţin din tăria şi măreţia lor, căci am rezistat în a ne păstra unitatea, asemenea unui dar spiritual moştenit de la strămoşii noştrii.
L-au facinant pe marelui romancier francez Jules Verne în romanul ,, Castelul din Carpaţi" . Cetatea construită în munţi, unde a locuit acesta este greu accesibilă care din păcate a căzut victimă politicii româneşti privind trecutul nostru. Este o clădire pentru care nu mai este interes şi doar un panou cu menţionarea istoricului pe scurt, fără să fie alceva care să fie dedicat romancierului
Etimologic provine de la tribul dacic al carpilor ,,Karpathos-Horas" localizat în Moldova pe pantele Carpaţilor Orientali. Numele acesta provenea probabil de la un cuvânt indo-european ce înseamna piatră.
1.1 Ţara de Piatră
Munţii Apuseni este considerat ţinutul moţilor, cât şi Ţara de Piatră, denumire care se poate înţelege din aşezarea în acea zonă muntoasă. Situată în Bazinul Superior al râurilor Arieş şi Crişul Alb, cuprinde părţi din judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara şi o parte din Parcul Naşional Apuseni. Descendenţa lor este disputată de cele 70 de teorii datorate culorii blonde al părului şi ochilor albaştrii. Se crede că se trag din celţi, slavi, alani, fie al triburilor germanice ( Sepizi ). Prima şi singura variantă acceptată de curentul naţionalist ar fi că sunt descendenţi ai dacilor.
Începe tradiţional la Bistra înainte de Câmpeni, considerată capitală ,, neoficială " a moţilor. Locuitorii trăiesc în sate împraştiate la altitudini de peste 1.400 m. , peste media altor aşezări permanente din România. Locuitorii din satele de pe cursul Arieşului sunt consideraţi mocani. A existat în trecut o regiune administrativă cu denumirea de Arieş. Forma sub care sunt cunoscuţi Munţii Apuseni nu implică vreun statut politic, social sau administrativ. Se referă la o depresiune a munţilor Carpaţi.
Această regiune este importantă din prisma frumuseţii sale naturale şi a rolului său în trecutul nostru, ca şi formare al neamului românesc. A fost izvorul rezistenţei şi luptei pentru drepturile politice şi sociale în contextul faptului că eram ,,ocupaţi" de maghiari indiferent de organizarea statală a lor. Evenimente ca Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784-1785) , fie o mare parte din desfăşurarea Revoluţiei din 1848 din cadrul ,,Primăverii popoarelor" . În această regiune îşi au originea revoluţionari transilvăneni, Avram Iancu devenind unul din simbolurile luptei pentru drepturile românilor de aici.
Industria se bazează pe prelucrarea lemnului şi a mineritului, în special cel aurifer. Ştejarul, fagul şi pinul oferă materia primă pentru butoaiele , mobilierul, fie alte obiecte artizanale create de meşterii din zonă. Agricultura are ca bază creşterea animalelor, mai ales oile şi vacile. Cartoful şi orzul sunt printre plantele cultivate, pe lângă pomicultură într-un mediu propice dezvoltării acesteea. Activitatea economică este strâns legată de ceea ce oferă muntele, turismul având un aport esenţial.
Obiectivele turistice şi reperele spirituale
1.1.1 Mocăniţa
Cale ferată îngustă ce tranversează o parte a Munţilor Apuseni, dar şi în alte regiuni muntoase a Carpaţilor. Iniţial avea o lungime de 94 km între oraşele Turda şi Abrud, fiind construită între 1910-1912. Termenul acesta provine de la faptul că locuitorii din zonă sunt numiţi mocani. A fost dată în funcţiune oficial în 20 iunie 1912 şi scoasă din uz în 1998. Linia avea 21 de staţii, printre care 4 gări (Turda, Baia de Arieş, Câmpeni, Abrud) şi 17 halte între Turda-Transbordare-Roşia Montană.
Tradiţia a fost reluată la iniţiativa unui investitor austriac în colaborare cu autorităţile locale şi cu Asociaţia pentru Păstrarea Liniilor Ferate Înguste din România. Nou traseu al locomotivei cu aburi şi celor două vagoane cu o capacitate de 70 de locuri face pe cei 11 km aproximativ 3 ore. Începând cu 2013 aceasta stă la dispoziţia turiştilor cât mai mult timp într-un an. Conform documentelor şi înţelegerilor urmează să fie administrate şi promovate traseele turistice pe linia Abrud-Gura Roşiei-Câmpeni de autorităţile locale.
1.1.2 Localitatea Câmpeni
Este atestată documentar în 1909 printr-un act emis de Principele Transilvaniei Sigismund Bathory prin care ia permis lui Nicolae Filimon din Câmpeni să constriască o moară la vărsarea râului Abrud în Arieş. La mijlocul secolului al XVIII-lea localitatea avea 5.400 locuitori, cea mai populată din zona montană a Transilvaniei, având mai multă populaţie decât oraşe ca Alba Iulia sau Târgu Mureş.
A fost izvorul de naştere al unei răscoale în 1618. Toamna anului 1759 este momentul unei alte răscoale lichidate în 1761. Incidentul din 24 mai 1782 la Târgul de Primăvară din Câmpeni a fost semnul izbugnirii răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan. Pretextul a fost faptul că s-a interzis desfacerea unei băuturi moţeşti numită mediu, cât şi a vechilor nemulţumiri ale populaţiei româneşti acumulate de-a lungul timpului. Pentru evenimentele care au urmat au fost stabilite pagube de 8.700 florini şi la condamnarea cu condamnarea la moarte a octogenarului Dumitru Todea alături de ceilalţi 18 ţărani.
1.1.3 Localitatea Avram Iancu
Comuna Vidra de Sus este locul naşterii lui Avram Iancu, liderul român al revoluţiei tansilvănene din 1848, parte a Primăverii Popoarelor ce-a cuprins întreaga Europă. Se naşte în 1824 în satul Inceşti pe cursul Arieşulului Mic. Studiază dreptul la Cluj Napoca, urmând să aibă un rol important în desfăşurarea evenimentelor menţionate mai sus. Îşi doarme somnul de veci la Baia de Arieş, actualmente în judeţul Hunedoara, începând cu data de 10 septembrie 1872 în urma unei ceremonii impresionante. Necrologul marelui transilvănean, simbol al Apusenilor din ,,Telegraful român", menţionează : ,, viaţa lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieţii noastre naţionale".
1.1.3 Localitatea Avram Iancu
Comuna Vidra de Sus este locul naşterii lui Avram Iancu, liderul român al revoluţiei tansilvănene din 1848, parte a Primăverii Popoarelor ce-a cuprins întreaga Europă. Se naşte în 1824 în satul Inceşti pe cursul Arieşulului Mic. Studiază dreptul la Cluj Napoca, urmând să aibă un rol important în desfăşurarea evenimentelor menţionate mai sus. Îşi doarme somnul de veci la Baia de Arieş, actualmente în judeţul Hunedoara, începând cu data de 10 septembrie 1872 în urma unei ceremonii impresionante. Necrologul marelui transilvănean, simbol al Apusenilor din ,,Telegraful român", menţionează : ,, viaţa lui în totalitatea ei va rămâne o oglindă sinceră a vieţii noastre naţionale".
Punctul central al comunei Avram Iancu (din 1924) este Casa Memorială dedicată revoluţionarului paşoptist. Aceasta păstreză în mare parte din clădirea construită de tatăl său la mijlocul secolului XIX, restul fiind refăcută fidel după schiţele originale. Păstreză documente şi obiecte din timpul vieţii sale şi aminteşte de atmosfera unui timp arhaic.
1.1.4 Localitatea Horea
Este atestată în 1733 şi este situată în NV judeţului Alba, fiind formată din 15 sate de tip montan. Denumirea acesteea a avut mai multe variante de-a lungul timpului în acte oficiale : Arada, Gura Arăzii, Rada (Radac), Albac-Arada, Fehervolgy-Arada. A primit denumirea Horea în memoria acestui revoluţionar transilvănean în 1968, când intră în raza teritorială a judeţului Alba, în urma reorgănizării teritoriale. Aşezare istorică şi una dintre cele mai importante a Munţilor Apuseni.
Aici se naşte Horea (Vasile Ursu Nicola) în 1731 în satul Arada. În locul casei natale care a rezistat până în preajma Primului Război Mondial se afla Casa Memorială refăcută în 1984. Este situată în prezent pe dealul satului Feriget la 3 km de Horea , ca şi consemnare istorică a 200 de la revoluţia condusă de acesta împreună cu Cloşca şi Crişan. Lângă aceasta Cercul Cultural al Învăţătorilor din Albac au construit un monument de marmură care să amintească de el.
Această localitate mai este cunoscută din prisma patrimoniului spiritual reprezentat de vechea biserică ortodoxă. Aici în fiecare an se organizează la mijlocul lunii august ,,Festivalul Lemnului" ce se desfăşoară şi în Mătăşeşti. Este cunoscut în ţară, cât şi în lume pentru Dâmbul lui Gâf. Era locul îndrăgostiţilor unde se duceau departe de ochii lumii. Fostul primar al comunei Corneliu Olar având iniţiativa să materializeze legenda ce circula în zonă, primind concursul necesar din partea meşterului popular Mateş Iosef.
1.1.5 Gorunul de la Ţebea
Situat în satul Ţebea, parte a comunei Baia de Arieş din judeţul Hunedoara. Este cunoscut ca şi un ,,Panteonul moţilor" din perspectiva importanţei avute în cadrul Răscoalei din 1784-1785. Gorunul (specie de ştejar de deal) este vechi de 400 ani cu circumferinţa de 9 m aflat în satul Ţebea. De aici Horea ia chemat pe moţii iobagi la luptă. Acesta pentru a fi protejat de uscare şi putrezire în 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi a fost cimentat interiorul. În scopul dezvoltării coroanei, triunghiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 m, unde s+a dezvoltat o creangă laterală. Coroana a fost doborâtă la puternica furtună ce s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005. Circulă varianta că ar fi plantat chiar de acesta. Aceasta a fost condusă de Horea împreună cu Cloşca (Ion Oargă) - născut în localitatea Cărpiniş în 1747 şi Crişan (Gheorghe Crişan sau Marcu Giurgiu) - n 1733, satul Vaca) azi îi poartă numele din comuna Ribiţa, judeţul Hunedoarea.
Semnificaţia acestui loc sacru pentru moţii este amplificată de prezenţa în acest spaţiu mormântul revouţionarului Avram Iancu.
Accesul se face pe DN 75.
1.1.6 Localitatea Roşia Montană
Are un trecut ce ne defineşte ca naţiune ce vorbeşte de o istorie de peste două milenii. Este situată în Valea Roşie, străbătută de Râul Roşia bogat în minereul de fier. Denumirea provine de la exploatarea începută acum 2000 de ani. Este menţionată prima dată într-un document reprezentat de o tablă de ceară ce datează din 6 februarie 131 d. Cr. Este amintită de dinainte cuceririi Daciei de Herodot, Plinius Titus Livius şi este una dintre cele mai vechi localităţi în exploatarea metalelor preţioase din Europa.
Printre ruinele fostei cetăţi Albumus Maior au fost descoperite locuinţe şi morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, inscripţii în limba greacă şi latină şi 25 de table de ceară. Tabla cu numărul XVIII reprezintă şi prima datare istorică. Cetatea romană Albumus Maior se află în apropierea exploatării miniere.
Casele exploratorilor au fost distruse de către revoluţionarii lui Cloşca. În perioada revoluţiei din 1848 Avram Iancu l-a avut aici pe Simion Balint, unul dintre revoluţionarii cei mai devodaţi. De asemenea aici s-a născut Iulia Faliciu, soţia lui Bogdan Petricicu-Haşdeu şi mama poetei Iulia Haşdeu care s-au cunoscut la casa protopopului Simion Balint.
Dealul Cetăţii este unul dintre cele mai importante mărturii istorice unde se găsesc galeriile şi puţurile fostelor mine romane. Muzeul Mineritului este instituţia care vorbeşte de istoria şi importanţa aurului în dezvoltarea zonei. Resursele aurifiere au şi atras pe romani şi austrieci, pe lângă frumuseţea naturii din această zonă. Acest teritoriu binecuvântat este din păcate şi acum ,,pândit" de străini. Acesta se află chiar în centrul comunei. Reprezintă un loc care ce ne este mărturie a trecutului nostru. Ne aminteşte de cine suntem cu adevărat. În centrul comunei mai este şi Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial amplasat în 1925 în memoria eroilor din război, având înălţimea de 4 metri. Este alcătuit dintr-un postament de beton , pe care se înalţă soclul şi obeliscul în formă de piramidă cu terminaţie cu 3 cruci. Pe faţada monumentului este scris : ,,1914+1918/ Închinare lui Dumnezeu/ Cinstire eroilor neamului. "
1.1.7 Târgul de Fete de pe Găina
Sărbătoarea populară are loc pe vârful Găina situat în partea centrală a lanţului muntos al Carpaţilor Occidentali cu 1486 m. alt. A fost atestată în 1816 şi se desfăşoară în duminica cea mai apropiată de Sărbătorirea Sfântului Ilie, fie pe data de 20 iulie în mod tradiţional. Pe stil vechi (cel iulian ) se ţinea în prima duminică după Sărbătoarea Sfântului Petru şi Pavel. Localnicii cred că numai aici pe Muntele Găina o cununie aduce noroc şi fericire. Tradiţia spune că aici veneau fetele de măritat cu zestrea , respectiv feciorii de însurat. Aici se făceau planuri de nuntă, dar în timp modernitatea şi-a pus amprenta asupra sa, devenind un ambasador de promovare a Apusenilor. Este un eveniment cunoscut în ţară, cât şi în lume, unde în prezent sunt păstrate în continuare tradiţiile şi folclorul românesc.
1.1.8 Peştera Urşilor
Este una din cele 800 de peşteri din Munţii Apuseni. Întrarea în peşteră este la o altidutine de 482 m şi are o lungime de peste 1.500 metri cu localizare în Munţii Bihor, judeţul Bihor. Este împărţită în două părţi, nivelul inferior de cca. 700 m este rezervaţiei ştiinţifică. Aceasta este amenajată modern pentru turism cu balustrate şi la intrare cu sală de aşteptare, bar şi stand de produse tradiţionale. Partea destinată vizitatorilor este împărţită în 3 galerii ce însumează 847 metri.
Este una dintre cele mai bine conservate peşteri din România şi unică în Europa. Reprezintă un templu închinat ursului de cavernă ,,Ursus Spelaeus" dispărut acum cca 15.000 ani. A fost descoperită de minerul artificier Curta Traian în data de 17 septembrie 1975 în urma unei dinamitări la cariera de marmură. A observat un spaţiu gol la un moment dat. Le-a dat la o parte şi a realizat ce anume aflase. Legenda vorbeşte că a văzut ultimul exemplar de urs de peşteră. Se observă în prezent materializarea acestei întâlniri fabuloase prin prezenţa a jumătate de urs ,,acoperit" de urme a trecerii timpului. Acolo s-a descoperit fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. Una dintre galerii poartă numele lui Emil Racoviţă. Aceasta din 14 iunie 1980 după amenajare şi electrificată a câştigat o celebritate rar avută de un obiectiv turistică.
Accesul se face pe DN 76 Oradea- Deva şi DJ 763 Chişcău (14 km ).
1.1.9 Peştera Scărişoara
Se localizează în comuna Gârda de Sus , judeţul Alba. Adăposteşte cel mai mare gheţar din România. În istoricul ei se menţionează şi numele lui Emil Racoviţă. O altă peşteră cu acest specific mai este Focul Viu.
Munţii Apuseni pe lângă patrimoniul său natural, cultural şi spiritual reprezentat de numeroase biserici şi mănăstiri de lemn,ce-au făcut parte din lupta pentru păstrarea ordotoxismului şi unităţii lor. Frumuseţea naturală a acestei zone a fascinat pe mulţi străini, fie turişti care întâlnesc această ,,ţară" minunată . Rezervaţia Naturală Apuseni, Piatra Cetii fie a cheilor Tecşeştilor, Cheile Turzii, plus multe alte destinaţii mai puţin cunoscute ce încântă vizitatorii la tot pasul şi oferă posibilitatea activităţilor de a petrece timpul liber în natură.
Comuna Arieşeni este o staţiune de interes naţional unde se practică sporturi de iarnă, în special schi. Se organizează în comună în luna februarie Festivalul Zăpezii de la Arieşeni. Are căutare în rândul turiştilor şi în timpul verii, nu doar în anotimpul hibernal.
1.2 Legendele moţilor
Munţii Apuseni sunt bogaţi în legende, aurul fiind în centrul acestora. Elementul aurifier este prezent în vâlve, iele sau legat de Muntele Găina. Minerii bătrâni vorbesc de mină că ar avea propria viaţă. În acestea se găseşte o fiinţă , vâlve ce are rolul de a proteja mina. Poate apărea sub diverse forme în personificării cum ar fi pisica neagră, fata frumoasă, bătrâna, copil sau moşnegi. Se spune că acestea dacă se supără pe mineri cere tribut uman, în special cei care nu le ia în considerare. Se aude că au fost ortaci care s-au îndrăgostit şi dacă spuneau ceva legat de asta puteau să moară. Mulţi nu mai s-au întors din mină, fie care le-au văzut sau au furat şi nu au avut parte de acesta.
Legenda spune că nu poţi vedea dansul ielelor din noaptea de Sânziene decât printr-un ban găurit de aur, altfel înnebuneşti. Sunt variante în care deasupra lui s-au văzut flăcări. Locul unde acesta nu mai apare se spune că mina aceea nu mai vrea să-i fie exploatat aurul din ea. Ia chemat şi încă îi cheamă căutătorii de aur, în ultimii ani procesul limititându-şi amploarea. Blestemul dacic al aurului pus de regele Decebal şi Zamolxis care pedepseşte pe cel care înstrăinează aurul de acolo îşi are rolul său. Acest fapt este perceput în realitate în sensul despinării dintre ei după ce a demarat proiectul de la Roşia Montană ce ,,bântuie" România de mai mulţi ani.O altă legendă se leagă de naşterea comunei Roşiei Montane când o femeie care păştea caprele fiind într-o zi la Chernic din masivul Cârnic (unul din munţii care ar putea fi afectaţi în proiectul menţionat anterior), cunoscută ca şi Cotronţa ce ar fi descoperit un bulgăre de aur.
Morajiniţele sunt fiinţe ce se spun despre ele că se dau peste cap şi se tramsformă într-un animal asemănător unei veveriţe care fură laptele de la vaci. Pot fi văzute de localnici creaturi şi vedenii în jurul fostelor mine.
Holoangării sunt localnici care se ocupau clandestin de exploatarea aurului apar în poveştile celor din zonă. Din satul Buciul este şi Lina Marichi singura femeie care a lucrat şi pensionat de la o mină aurifieră. În zona Abrudului, dar nu doar aici se vorbeşte de comori de aur îngropate mai ales după promulgarea legii 244/1947 privind cedartea către BNR a aurului. În aceeaşi notă este cunoscut faptul că unul dintre cei mai bogaţi locuitori ai Daciei Romane, guvernatorul Cotilus Bruda a fost ucis de fiul lui Decebal.
Povestea despre Stânca deturnată este o legendă ce vorbeşte de puterea factorului inuman în făurirea acestui loc binecuvântat. Liniştea de care este înconjurată aceasta n-a fost tot timpul. Acum se aude numai freamătul vântului şi tălăngile de la grumazul vitelor, unde cândva erau lupte crâncene şi întunecate. Pământul acesta era stăpânit de căpcăuni cu un ochi în frunte cunoscuţi ca ciclopi, zâne sau uriaţi. Acele vremuri demult apuse au păstrat vie legenda unui voinic mândru cum rar este întâlnit. Umbla noaptea şi ziua, la un moment dat fiind prins acolo la ceasul înserării. A rămas la adăpostul sihlei de brad de pe deal. În faţa focului aprins de acesta, razele lunii care au cuprins muntele au născut zâna acelei păduri. A avut grijă de el , ca apoi să se nască între ei o iubire curată. Voinicul era un uriaş. Zânele şi uriaşii nu se înţelegeau, însă ei s-au îndragostit. Se temeau fiecare în parte, ea că ar putea fi nimicită, având şi puterea să îl atragă. Bătrânul său tată după cele auzite a început să-l caute pentru ai despărţi. A întâlnit-o pe poteca pădurii şi a străpuns-o cu sabia. A fost clipa când Duimnezeu s-a supărat şi s-a risipit liniştea. Atunci a trimis îngeri cu săbii de foc. A urmat ceva asemănător cu Sfânta Înviere cu bătrânul uriaş preschimbat în piatră soartă avută şi de ceilalţi de care era însoţit.
Tânărul a rămas împietrit de durere cu fata în braţe în timp ce avea lacrimi pe faţă şi cu privirea înălţată spre cer. S-au prefăcut în piatră nedespărţiţi pentru totdeauna. Le macină intemperiile vremii cum ar fi zăpada şi căldura. Câteodată se abat trăznete precum un ecou al acelui timp străvechi. Dacă vrei să ajungi la trupul lor trebuie să parcugi văi, poieni şi pâlcuri, dar merită, că te cutremuri în faţa măreţiei lor. Se mai desprind pietre şi cad, încât locuitorii se tem.
De asemenea mai sunt cunoscute legende legat de existenţa acestor uriaşi care aruncau stângi şi pietre aruncate de pe un mal pe altul. Monumentele naturale Piatra Corbului între Dealul Câlnic şi Dealul Cetăţii se află o formaţiune geologică numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă separată de sol şi cu o compoziţie a rocii neîntâlnită în acele locuri. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaş ce o transporta pe braţe peste Munţii Apuseni cu mii de ani în urmă.
Una din legendele importante ale Apusenilor este cea a Muntelui Găina care menţionează aurul ca element definitoriu la baza formării acestei zone şi naţiuni. Acestea deşi nu pot fi verificate, creează un cerc magic al acestei ,,ţări" şi vorbeşte de un timp pierdut în negura timpului şi credinţe pe care treptat suntem tentaţi să le uităm. Putem face asta cu uşurinţă, dar puterea acestor fiinţe îşi vor face în continuare prezenţa.
1.3 Tradiţii şi obiceiuri
Zona Munţilor Apuseni este reprezentată de un patrimoniu cultural de excepţie. Teritoriul a fost locuit de strămoţii noştrii acum două milenii, apoi vatră a apărării românismului care au lăsat moştenire tradiţii străvechi şi un folclor ce caracterizează această zonă. Spaţiul spiritual din această parte a Carpaţilor este la înălţimea trecutului şi importanţei în istoria naţională.
1.1.10 Tradiţii străvechi
Aceasta este o zonă în care dacii şi-au dezvoltat civilizaţia şi prin urmare aspecte al vieţii lor spirituale se regăsesc în ritualurile şi ceremoniile din prezent. S-au păstrat puţine obiceiuri în cadrul unei modernităţi în care pare că uităm cine suntem şi în ce direcţie vom continua.
Făşangii este o variantă locală a căluşarului care se păstreză în Cetatea din judeţul Alba, respectiv în Ştremţ, fie Geomal. Are loc în zilele premergătoare Paştelui. Este un spectacol ciudat asociat cu un ritual păgân cu influenţe creştine. Ceata se adună cu o săptămână înainte după ce ţin post şi se pregătesc sufleteşte. Voinicii satului se adună în pădure sub îndrumarea celor care au mai efectuat ceremonialul la rândul lor. Stau izolat în locuri ştiute numai de ei unde timp de şapte zile consumă doar apă şi vegetale. Membrii se constumează în fiinţe alegorice iar trupul lor este învăluit de fâşii de pânză în diferite culori. Conducătorul cetei este ,, preotul" şi poartă după acesta un buştean legat cu lanţ dus ca un trofeu cât şi ca un rival supus şi înlanţuit. Printre membrii se numără oficiantul ceremonialului.preoteasa şi mutul. După iniţiere totul culminează cu o seară dinaintea Sfintelor Paşti.
Sunt la încălţări legaţi de zurgălei şi în mâini diferite bucăţi de lemn. Coboară pe una din uliţele satului şi execută în faţa unui public un dans plin de extaz şi frenetic în care predomină săriturile ca şi cum ar imita coregrafic zborul. La un moment dat în care fiinţele alegorice reprezentate de animale par a fi îmblânzite cu ajutorul toiagului. Sunt momente de nemişcare urmate de o dezlănţuire sălbatică ce arată alternanţa vieţii şi a morţii. Unul dintre momentele importante este cel al împerecherii simbolice cu fiinţa ce reprezintă principiul feminin. Singurul ce are acest privilegiu este preotul. Mimează actul sexual şi oficiază un ritual păgân în timpul căruia scoate sunete asemănătoare unor incantanţii magice. Este înzestrat cu un falus de lemn şi face gesturi excentrice. Ceremonialul se consumă fără cuvinte, în timp ce scoate doar zgomote de satisfacţie. La final fac o baie simbolică cu rolul de a se purifica undeva în vale şin taină. Se îndreaptă spre un loc ştiut doar de ei unde îşi îngroapă măştile şi obiectele de care s-au slujit. La final spectatorii le dăruiec ,,actorilor" bani care sunt adunaţi în cutii de metal, apoi participă la ospăţul ceremonial. Ritualul are funcţie religioasă şi mistică, puţin modernizat spre final.
Prăgşorul este un alt obicei care se mai practică doar în comuna Bistra din judeţul Alba. Legenda spune că acest obicei a fost adus de Petru Aron, Episcopul Greco-Catolic de Blaj. În timpul comunismului s-a renunţat pe alocuri, dar a fost protejat în de Biserica Ortodoxă . Ceremonia acestuia este cuprinsă între Joia Mare şi Duminica Tomii denumită popular şi Paştele Mic.
Iniţial se constituie o ceată de 6-12 crai, tineri necăsătoriţi după ce s-au pregătit sufleteşte prin post şi prin Sfânta Spovedanie la primele ore ale Joii Marii la biserica din sat. Ziua următoare se instalează în curtea bisericii unde toaca şi turnurile vor rămâne până a doua zi după Paşte. Vinerea cu ocazia Prohodului Domnului şi până după înconjurarea Bisericii cu Sfântul Epitaf care semnifică puterea în mormânt a Domnului Iisus Hristos, toaca este păzită de crai îmbracaţi în haine militare şi înarmaţi cu suliţe. Se succed la păzirea acesteea la fiecare 10 minute la ordinul ,,comandatului". Continuă să o păzească zi şi noapte , pentru a evita furtul ei şi a nu pierde onoarea organizării în favoarea celor care reuşesc să-l fure. Joacă rolul de soldaţi romani de la mormântul Domnului. Ei anunţă Învierea pe uliţele satului. Joacă şi udă fetele nemăritate din fiecare casă şi îndeamnă bărbaţii să bea o gură de ţuică tradiţională.
Vergelatul este un obicei venit în pregătirea unei nunţi. În Ajunul Anului fetele nemăritate şi cu gând să facă o familie se adună într-o casă unde gazda pregăteşte 7 farfuri. În acestea se pun o bucată de pâine, un pieptan, un pahar, cărbune, oglindă, bani, respectiv este goală. În funcţie de alegere aşa va fi şi cel cu care se va mărita. Cine va alege farfuria pe care nu este nimic atată faptul că nu se va mărita anul care urmează. Colindul de la Mogoş, zonă situată în Bazinul Depresionar al Munţilor Trascău, se desfăşoară în preajma sărbătorilor de iarnă.
Căluşarii din localitate Vinţu de Jos, parte a ansamblului ,,Vinţana" duc această tradiţie mai departe. Au câştigat festivalul ,, Cultură pentru Cultură" , fiind invitaţi după aceea la ,,Festivalul Ţărilor Dunărene" desfăşurat în Ungaria şi ,,Festivalul Obiceiuri şi tradiţii Transilvănene" de la Cluj Napoca, ajungând să organizeze propriul festival ,, Mărie, dragă Mărie".
Santadrei este o divinitate geto-dacă pe care creştinii au suprapus-o cu Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României. Noaptea de Santadrei (29-30 noiembrie) reprezintă ciclul de înnoire a timpului care se suprapune peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi cu formarea vinului în butoaie la popoarele tracice. Păstrează numeroare urme precreştine.
În zonă tradiţia lemnului are un loc esenţial în continuitatea şi în armonie cu natura. În acest sens are loc la jumătatea lunii august ,,Ziua Lemnarilor de la Mătăşeşti".
Zona este propice organizarii şi altor manifestări culturale cum ar fi :
- ,,Festivalul Naţional de Dansuri şi Tradiţii de la Vinerea" organizat de Primăria Consiului Popular Cugir organizat în luna august ;
- Festivalul Naţional de Tradiţii şi Obiceiuri Populare ,,La Porţile Apusenilor" organizat în luna mai de Consiliul Judeţean Alba ;
- Târgul Naţional de Turism Rural de la Albac ;
1.1.13 Zona folclorică
Apusenii ca şi folclor reprezintă o zonă de referinţă care a îmbogăţit repertoriul naţional cu melodii de muzică populară, mai ales cu mesaj patriotic. În cântecele promovate din acest spaţiu se evocă lupta românilor şi identitatea noastră. Acestea sunt interpretate de nume mari ale folclorului românesc cum ar fi Nicolae Furdui Iancu, Ionuţ Fulea, Dinu Iancu Sălăjanu, acestă listă putând continua cu cei născuţi acolo, dar nu neapărat. Sunt comunităţi rurale care mai păstrează tradiţia costumului popular de o frumuseţe aparte, asemenea celor cel poartă.
Veta Biriş este un alt nume important care a făcut remarcat dansul fetelor de la Căpâlna, situată în partea nordică a Podişului Transilvaniei pe malul Târnaveri Mici în judeţul Alba. Aparţine comunei Jidvei şi de numele căreia se asociază un dans de grup al femeilor. Originea şi vechimea sunt necunoscute, aproximativ la mijlocul Evului Mediu, transmis până în secolul XX din generaţie în generaţie. A fost scos la lumină în 1948 de Stana Biriş, o învăţătoare din Galaţi. ,,Purtata fetelor de la Căpâlna" este transmisă fetelor încă de la 4-5 ani. Poate fi dansat de acestea fără limită de vârstă, dar să nu fie măritate. În prezent numărul a scăzut la 10 după ce între 1977-1985 erau peste 70 de dansatoare. S-urile descrise de dans sugerează un infinit restrâns, cum susţine profesoara de matematică Maria Lebadus sau pur şi simplu etalarea frumuseţii feminine.
Celebritatea acestui dans a făcut să fie folosit de Jay-z ca sample din partea vocală a melodiei ,,Purtatei fetelor de la Căpâlna" în melodia ,, Murder Excellence" în 2011.
Bibliografie :
1. Site-ul Wikipedia
2. www.welcometoromania.ro
3. www.clubapuseni.ro cu următoarele articolul ,,Făgaşii de la Cetatea-spectacol sau spectacol de iniţiere"
4. www.muntii-apuseni.eu
5. www.digi24hd.ro
6. www.hunedoara.djc.ro
7. www.realitateatv.ro
8. Articolul ,,Aurul, vâlve şi blesteme. Legende despre comorile din Munţii Apuseni."de pe site-ul proiectului I think outside the box
9. Ion Ruse Abrudeanu (1870-1934) din Abrud-Sat, publicist şi om politic, autor al volumului ,,Calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit"
10. Articolul ,, Fetele de la Căpâlna-o tradiţie căreia nu-i cunoaştem originea." de pe site-ul revistei www.instilulmeu.ro scris de Anca Antofie
11. Proiectul ,,Pe urmele poveştilor din munţi" derulat de către Asociaţia Arta tradiţională şi finalizat prin realizarea unei culegeri de poveşti din Munţii Apuseni intitulată ,,Poveşti, povestiri şi legende din munţi" la iniţiativa profesorului de Limba Română Daniel Tiutiu cu articolele ,, Făşangii de la Cetatea-spectacol sau ritual de iniţiere scris de acesta şi ,,Poveste despre Stânca Deturnata" culeasă de elevul Hărăstăşan Alin.
12. Articolul ,,Munţii Apuseni, izvor nepângărit de tradiţii şi folclor" de Roxana Pop din ziarul Clujul Liber din 23 ianuarie 2014
13. Articolul ,,Căluşarii din Vinţu de Jos, laureaţi ai marilor concursuri şi festivaluri folclorice" , 2012 în ziarul Unirea fondat în 1891
14. Articolul ,,Legende şi adevăruri despre viaţa aurarilor din Munţii Apuseni" de profesorul pensionar Eugen Ursu din Alba Iulia.
1.1.4 Localitatea Horea
Este atestată în 1733 şi este situată în NV judeţului Alba, fiind formată din 15 sate de tip montan. Denumirea acesteea a avut mai multe variante de-a lungul timpului în acte oficiale : Arada, Gura Arăzii, Rada (Radac), Albac-Arada, Fehervolgy-Arada. A primit denumirea Horea în memoria acestui revoluţionar transilvănean în 1968, când intră în raza teritorială a judeţului Alba, în urma reorgănizării teritoriale. Aşezare istorică şi una dintre cele mai importante a Munţilor Apuseni.
Aici se naşte Horea (Vasile Ursu Nicola) în 1731 în satul Arada. În locul casei natale care a rezistat până în preajma Primului Război Mondial se afla Casa Memorială refăcută în 1984. Este situată în prezent pe dealul satului Feriget la 3 km de Horea , ca şi consemnare istorică a 200 de la revoluţia condusă de acesta împreună cu Cloşca şi Crişan. Lângă aceasta Cercul Cultural al Învăţătorilor din Albac au construit un monument de marmură care să amintească de el.
Această localitate mai este cunoscută din prisma patrimoniului spiritual reprezentat de vechea biserică ortodoxă. Aici în fiecare an se organizează la mijlocul lunii august ,,Festivalul Lemnului" ce se desfăşoară şi în Mătăşeşti. Este cunoscut în ţară, cât şi în lume pentru Dâmbul lui Gâf. Era locul îndrăgostiţilor unde se duceau departe de ochii lumii. Fostul primar al comunei Corneliu Olar având iniţiativa să materializeze legenda ce circula în zonă, primind concursul necesar din partea meşterului popular Mateş Iosef.
1.1.5 Gorunul de la Ţebea
Situat în satul Ţebea, parte a comunei Baia de Arieş din judeţul Hunedoara. Este cunoscut ca şi un ,,Panteonul moţilor" din perspectiva importanţei avute în cadrul Răscoalei din 1784-1785. Gorunul (specie de ştejar de deal) este vechi de 400 ani cu circumferinţa de 9 m aflat în satul Ţebea. De aici Horea ia chemat pe moţii iobagi la luptă. Acesta pentru a fi protejat de uscare şi putrezire în 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi a fost cimentat interiorul. În scopul dezvoltării coroanei, triunghiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 m, unde s+a dezvoltat o creangă laterală. Coroana a fost doborâtă la puternica furtună ce s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005. Circulă varianta că ar fi plantat chiar de acesta. Aceasta a fost condusă de Horea împreună cu Cloşca (Ion Oargă) - născut în localitatea Cărpiniş în 1747 şi Crişan (Gheorghe Crişan sau Marcu Giurgiu) - n 1733, satul Vaca) azi îi poartă numele din comuna Ribiţa, judeţul Hunedoarea.
Semnificaţia acestui loc sacru pentru moţii este amplificată de prezenţa în acest spaţiu mormântul revouţionarului Avram Iancu.
Accesul se face pe DN 75.
1.1.6 Localitatea Roşia Montană
Are un trecut ce ne defineşte ca naţiune ce vorbeşte de o istorie de peste două milenii. Este situată în Valea Roşie, străbătută de Râul Roşia bogat în minereul de fier. Denumirea provine de la exploatarea începută acum 2000 de ani. Este menţionată prima dată într-un document reprezentat de o tablă de ceară ce datează din 6 februarie 131 d. Cr. Este amintită de dinainte cuceririi Daciei de Herodot, Plinius Titus Livius şi este una dintre cele mai vechi localităţi în exploatarea metalelor preţioase din Europa.
Printre ruinele fostei cetăţi Albumus Maior au fost descoperite locuinţe şi morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, inscripţii în limba greacă şi latină şi 25 de table de ceară. Tabla cu numărul XVIII reprezintă şi prima datare istorică. Cetatea romană Albumus Maior se află în apropierea exploatării miniere.
Casele exploratorilor au fost distruse de către revoluţionarii lui Cloşca. În perioada revoluţiei din 1848 Avram Iancu l-a avut aici pe Simion Balint, unul dintre revoluţionarii cei mai devodaţi. De asemenea aici s-a născut Iulia Faliciu, soţia lui Bogdan Petricicu-Haşdeu şi mama poetei Iulia Haşdeu care s-au cunoscut la casa protopopului Simion Balint.
Dealul Cetăţii este unul dintre cele mai importante mărturii istorice unde se găsesc galeriile şi puţurile fostelor mine romane. Muzeul Mineritului este instituţia care vorbeşte de istoria şi importanţa aurului în dezvoltarea zonei. Resursele aurifiere au şi atras pe romani şi austrieci, pe lângă frumuseţea naturii din această zonă. Acest teritoriu binecuvântat este din păcate şi acum ,,pândit" de străini. Acesta se află chiar în centrul comunei. Reprezintă un loc care ce ne este mărturie a trecutului nostru. Ne aminteşte de cine suntem cu adevărat. În centrul comunei mai este şi Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial amplasat în 1925 în memoria eroilor din război, având înălţimea de 4 metri. Este alcătuit dintr-un postament de beton , pe care se înalţă soclul şi obeliscul în formă de piramidă cu terminaţie cu 3 cruci. Pe faţada monumentului este scris : ,,1914+1918/ Închinare lui Dumnezeu/ Cinstire eroilor neamului. "
1.1.7 Târgul de Fete de pe Găina
Sărbătoarea populară are loc pe vârful Găina situat în partea centrală a lanţului muntos al Carpaţilor Occidentali cu 1486 m. alt. A fost atestată în 1816 şi se desfăşoară în duminica cea mai apropiată de Sărbătorirea Sfântului Ilie, fie pe data de 20 iulie în mod tradiţional. Pe stil vechi (cel iulian ) se ţinea în prima duminică după Sărbătoarea Sfântului Petru şi Pavel. Localnicii cred că numai aici pe Muntele Găina o cununie aduce noroc şi fericire. Tradiţia spune că aici veneau fetele de măritat cu zestrea , respectiv feciorii de însurat. Aici se făceau planuri de nuntă, dar în timp modernitatea şi-a pus amprenta asupra sa, devenind un ambasador de promovare a Apusenilor. Este un eveniment cunoscut în ţară, cât şi în lume, unde în prezent sunt păstrate în continuare tradiţiile şi folclorul românesc.
1.1.8 Peştera Urşilor
Este una din cele 800 de peşteri din Munţii Apuseni. Întrarea în peşteră este la o altidutine de 482 m şi are o lungime de peste 1.500 metri cu localizare în Munţii Bihor, judeţul Bihor. Este împărţită în două părţi, nivelul inferior de cca. 700 m este rezervaţiei ştiinţifică. Aceasta este amenajată modern pentru turism cu balustrate şi la intrare cu sală de aşteptare, bar şi stand de produse tradiţionale. Partea destinată vizitatorilor este împărţită în 3 galerii ce însumează 847 metri.
Este una dintre cele mai bine conservate peşteri din România şi unică în Europa. Reprezintă un templu închinat ursului de cavernă ,,Ursus Spelaeus" dispărut acum cca 15.000 ani. A fost descoperită de minerul artificier Curta Traian în data de 17 septembrie 1975 în urma unei dinamitări la cariera de marmură. A observat un spaţiu gol la un moment dat. Le-a dat la o parte şi a realizat ce anume aflase. Legenda vorbeşte că a văzut ultimul exemplar de urs de peşteră. Se observă în prezent materializarea acestei întâlniri fabuloase prin prezenţa a jumătate de urs ,,acoperit" de urme a trecerii timpului. Acolo s-a descoperit fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. Una dintre galerii poartă numele lui Emil Racoviţă. Aceasta din 14 iunie 1980 după amenajare şi electrificată a câştigat o celebritate rar avută de un obiectiv turistică.
Accesul se face pe DN 76 Oradea- Deva şi DJ 763 Chişcău (14 km ).
1.1.9 Peştera Scărişoara
Se localizează în comuna Gârda de Sus , judeţul Alba. Adăposteşte cel mai mare gheţar din România. În istoricul ei se menţionează şi numele lui Emil Racoviţă. O altă peşteră cu acest specific mai este Focul Viu.
Munţii Apuseni pe lângă patrimoniul său natural, cultural şi spiritual reprezentat de numeroase biserici şi mănăstiri de lemn,ce-au făcut parte din lupta pentru păstrarea ordotoxismului şi unităţii lor. Frumuseţea naturală a acestei zone a fascinat pe mulţi străini, fie turişti care întâlnesc această ,,ţară" minunată . Rezervaţia Naturală Apuseni, Piatra Cetii fie a cheilor Tecşeştilor, Cheile Turzii, plus multe alte destinaţii mai puţin cunoscute ce încântă vizitatorii la tot pasul şi oferă posibilitatea activităţilor de a petrece timpul liber în natură.
Comuna Arieşeni este o staţiune de interes naţional unde se practică sporturi de iarnă, în special schi. Se organizează în comună în luna februarie Festivalul Zăpezii de la Arieşeni. Are căutare în rândul turiştilor şi în timpul verii, nu doar în anotimpul hibernal.
1.2 Legendele moţilor
Munţii Apuseni sunt bogaţi în legende, aurul fiind în centrul acestora. Elementul aurifier este prezent în vâlve, iele sau legat de Muntele Găina. Minerii bătrâni vorbesc de mină că ar avea propria viaţă. În acestea se găseşte o fiinţă , vâlve ce are rolul de a proteja mina. Poate apărea sub diverse forme în personificării cum ar fi pisica neagră, fata frumoasă, bătrâna, copil sau moşnegi. Se spune că acestea dacă se supără pe mineri cere tribut uman, în special cei care nu le ia în considerare. Se aude că au fost ortaci care s-au îndrăgostit şi dacă spuneau ceva legat de asta puteau să moară. Mulţi nu mai s-au întors din mină, fie care le-au văzut sau au furat şi nu au avut parte de acesta.
Legenda spune că nu poţi vedea dansul ielelor din noaptea de Sânziene decât printr-un ban găurit de aur, altfel înnebuneşti. Sunt variante în care deasupra lui s-au văzut flăcări. Locul unde acesta nu mai apare se spune că mina aceea nu mai vrea să-i fie exploatat aurul din ea. Ia chemat şi încă îi cheamă căutătorii de aur, în ultimii ani procesul limititându-şi amploarea. Blestemul dacic al aurului pus de regele Decebal şi Zamolxis care pedepseşte pe cel care înstrăinează aurul de acolo îşi are rolul său. Acest fapt este perceput în realitate în sensul despinării dintre ei după ce a demarat proiectul de la Roşia Montană ce ,,bântuie" România de mai mulţi ani.O altă legendă se leagă de naşterea comunei Roşiei Montane când o femeie care păştea caprele fiind într-o zi la Chernic din masivul Cârnic (unul din munţii care ar putea fi afectaţi în proiectul menţionat anterior), cunoscută ca şi Cotronţa ce ar fi descoperit un bulgăre de aur.
Morajiniţele sunt fiinţe ce se spun despre ele că se dau peste cap şi se tramsformă într-un animal asemănător unei veveriţe care fură laptele de la vaci. Pot fi văzute de localnici creaturi şi vedenii în jurul fostelor mine.
Holoangării sunt localnici care se ocupau clandestin de exploatarea aurului apar în poveştile celor din zonă. Din satul Buciul este şi Lina Marichi singura femeie care a lucrat şi pensionat de la o mină aurifieră. În zona Abrudului, dar nu doar aici se vorbeşte de comori de aur îngropate mai ales după promulgarea legii 244/1947 privind cedartea către BNR a aurului. În aceeaşi notă este cunoscut faptul că unul dintre cei mai bogaţi locuitori ai Daciei Romane, guvernatorul Cotilus Bruda a fost ucis de fiul lui Decebal.
Povestea despre Stânca deturnată este o legendă ce vorbeşte de puterea factorului inuman în făurirea acestui loc binecuvântat. Liniştea de care este înconjurată aceasta n-a fost tot timpul. Acum se aude numai freamătul vântului şi tălăngile de la grumazul vitelor, unde cândva erau lupte crâncene şi întunecate. Pământul acesta era stăpânit de căpcăuni cu un ochi în frunte cunoscuţi ca ciclopi, zâne sau uriaţi. Acele vremuri demult apuse au păstrat vie legenda unui voinic mândru cum rar este întâlnit. Umbla noaptea şi ziua, la un moment dat fiind prins acolo la ceasul înserării. A rămas la adăpostul sihlei de brad de pe deal. În faţa focului aprins de acesta, razele lunii care au cuprins muntele au născut zâna acelei păduri. A avut grijă de el , ca apoi să se nască între ei o iubire curată. Voinicul era un uriaş. Zânele şi uriaşii nu se înţelegeau, însă ei s-au îndragostit. Se temeau fiecare în parte, ea că ar putea fi nimicită, având şi puterea să îl atragă. Bătrânul său tată după cele auzite a început să-l caute pentru ai despărţi. A întâlnit-o pe poteca pădurii şi a străpuns-o cu sabia. A fost clipa când Duimnezeu s-a supărat şi s-a risipit liniştea. Atunci a trimis îngeri cu săbii de foc. A urmat ceva asemănător cu Sfânta Înviere cu bătrânul uriaş preschimbat în piatră soartă avută şi de ceilalţi de care era însoţit.
Tânărul a rămas împietrit de durere cu fata în braţe în timp ce avea lacrimi pe faţă şi cu privirea înălţată spre cer. S-au prefăcut în piatră nedespărţiţi pentru totdeauna. Le macină intemperiile vremii cum ar fi zăpada şi căldura. Câteodată se abat trăznete precum un ecou al acelui timp străvechi. Dacă vrei să ajungi la trupul lor trebuie să parcugi văi, poieni şi pâlcuri, dar merită, că te cutremuri în faţa măreţiei lor. Se mai desprind pietre şi cad, încât locuitorii se tem.
De asemenea mai sunt cunoscute legende legat de existenţa acestor uriaşi care aruncau stângi şi pietre aruncate de pe un mal pe altul. Monumentele naturale Piatra Corbului între Dealul Câlnic şi Dealul Cetăţii se află o formaţiune geologică numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă separată de sol şi cu o compoziţie a rocii neîntâlnită în acele locuri. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaş ce o transporta pe braţe peste Munţii Apuseni cu mii de ani în urmă.
Una din legendele importante ale Apusenilor este cea a Muntelui Găina care menţionează aurul ca element definitoriu la baza formării acestei zone şi naţiuni. Acestea deşi nu pot fi verificate, creează un cerc magic al acestei ,,ţări" şi vorbeşte de un timp pierdut în negura timpului şi credinţe pe care treptat suntem tentaţi să le uităm. Putem face asta cu uşurinţă, dar puterea acestor fiinţe îşi vor face în continuare prezenţa.
1.3 Tradiţii şi obiceiuri
Zona Munţilor Apuseni este reprezentată de un patrimoniu cultural de excepţie. Teritoriul a fost locuit de strămoţii noştrii acum două milenii, apoi vatră a apărării românismului care au lăsat moştenire tradiţii străvechi şi un folclor ce caracterizează această zonă. Spaţiul spiritual din această parte a Carpaţilor este la înălţimea trecutului şi importanţei în istoria naţională.
1.1.10 Tradiţii străvechi
Aceasta este o zonă în care dacii şi-au dezvoltat civilizaţia şi prin urmare aspecte al vieţii lor spirituale se regăsesc în ritualurile şi ceremoniile din prezent. S-au păstrat puţine obiceiuri în cadrul unei modernităţi în care pare că uităm cine suntem şi în ce direcţie vom continua.
Făşangii este o variantă locală a căluşarului care se păstreză în Cetatea din judeţul Alba, respectiv în Ştremţ, fie Geomal. Are loc în zilele premergătoare Paştelui. Este un spectacol ciudat asociat cu un ritual păgân cu influenţe creştine. Ceata se adună cu o săptămână înainte după ce ţin post şi se pregătesc sufleteşte. Voinicii satului se adună în pădure sub îndrumarea celor care au mai efectuat ceremonialul la rândul lor. Stau izolat în locuri ştiute numai de ei unde timp de şapte zile consumă doar apă şi vegetale. Membrii se constumează în fiinţe alegorice iar trupul lor este învăluit de fâşii de pânză în diferite culori. Conducătorul cetei este ,, preotul" şi poartă după acesta un buştean legat cu lanţ dus ca un trofeu cât şi ca un rival supus şi înlanţuit. Printre membrii se numără oficiantul ceremonialului.preoteasa şi mutul. După iniţiere totul culminează cu o seară dinaintea Sfintelor Paşti.
Sunt la încălţări legaţi de zurgălei şi în mâini diferite bucăţi de lemn. Coboară pe una din uliţele satului şi execută în faţa unui public un dans plin de extaz şi frenetic în care predomină săriturile ca şi cum ar imita coregrafic zborul. La un moment dat în care fiinţele alegorice reprezentate de animale par a fi îmblânzite cu ajutorul toiagului. Sunt momente de nemişcare urmate de o dezlănţuire sălbatică ce arată alternanţa vieţii şi a morţii. Unul dintre momentele importante este cel al împerecherii simbolice cu fiinţa ce reprezintă principiul feminin. Singurul ce are acest privilegiu este preotul. Mimează actul sexual şi oficiază un ritual păgân în timpul căruia scoate sunete asemănătoare unor incantanţii magice. Este înzestrat cu un falus de lemn şi face gesturi excentrice. Ceremonialul se consumă fără cuvinte, în timp ce scoate doar zgomote de satisfacţie. La final fac o baie simbolică cu rolul de a se purifica undeva în vale şin taină. Se îndreaptă spre un loc ştiut doar de ei unde îşi îngroapă măştile şi obiectele de care s-au slujit. La final spectatorii le dăruiec ,,actorilor" bani care sunt adunaţi în cutii de metal, apoi participă la ospăţul ceremonial. Ritualul are funcţie religioasă şi mistică, puţin modernizat spre final.
Prăgşorul este un alt obicei care se mai practică doar în comuna Bistra din judeţul Alba. Legenda spune că acest obicei a fost adus de Petru Aron, Episcopul Greco-Catolic de Blaj. În timpul comunismului s-a renunţat pe alocuri, dar a fost protejat în de Biserica Ortodoxă . Ceremonia acestuia este cuprinsă între Joia Mare şi Duminica Tomii denumită popular şi Paştele Mic.
Iniţial se constituie o ceată de 6-12 crai, tineri necăsătoriţi după ce s-au pregătit sufleteşte prin post şi prin Sfânta Spovedanie la primele ore ale Joii Marii la biserica din sat. Ziua următoare se instalează în curtea bisericii unde toaca şi turnurile vor rămâne până a doua zi după Paşte. Vinerea cu ocazia Prohodului Domnului şi până după înconjurarea Bisericii cu Sfântul Epitaf care semnifică puterea în mormânt a Domnului Iisus Hristos, toaca este păzită de crai îmbracaţi în haine militare şi înarmaţi cu suliţe. Se succed la păzirea acesteea la fiecare 10 minute la ordinul ,,comandatului". Continuă să o păzească zi şi noapte , pentru a evita furtul ei şi a nu pierde onoarea organizării în favoarea celor care reuşesc să-l fure. Joacă rolul de soldaţi romani de la mormântul Domnului. Ei anunţă Învierea pe uliţele satului. Joacă şi udă fetele nemăritate din fiecare casă şi îndeamnă bărbaţii să bea o gură de ţuică tradiţională.
Vergelatul este un obicei venit în pregătirea unei nunţi. În Ajunul Anului fetele nemăritate şi cu gând să facă o familie se adună într-o casă unde gazda pregăteşte 7 farfuri. În acestea se pun o bucată de pâine, un pieptan, un pahar, cărbune, oglindă, bani, respectiv este goală. În funcţie de alegere aşa va fi şi cel cu care se va mărita. Cine va alege farfuria pe care nu este nimic atată faptul că nu se va mărita anul care urmează. Colindul de la Mogoş, zonă situată în Bazinul Depresionar al Munţilor Trascău, se desfăşoară în preajma sărbătorilor de iarnă.
Căluşarii din localitate Vinţu de Jos, parte a ansamblului ,,Vinţana" duc această tradiţie mai departe. Au câştigat festivalul ,, Cultură pentru Cultură" , fiind invitaţi după aceea la ,,Festivalul Ţărilor Dunărene" desfăşurat în Ungaria şi ,,Festivalul Obiceiuri şi tradiţii Transilvănene" de la Cluj Napoca, ajungând să organizeze propriul festival ,, Mărie, dragă Mărie".
Santadrei este o divinitate geto-dacă pe care creştinii au suprapus-o cu Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României. Noaptea de Santadrei (29-30 noiembrie) reprezintă ciclul de înnoire a timpului care se suprapune peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi cu formarea vinului în butoaie la popoarele tracice. Păstrează numeroare urme precreştine.
În zonă tradiţia lemnului are un loc esenţial în continuitatea şi în armonie cu natura. În acest sens are loc la jumătatea lunii august ,,Ziua Lemnarilor de la Mătăşeşti".
Zona este propice organizarii şi altor manifestări culturale cum ar fi :
- ,,Festivalul Naţional de Dansuri şi Tradiţii de la Vinerea" organizat de Primăria Consiului Popular Cugir organizat în luna august ;
- Festivalul Naţional de Tradiţii şi Obiceiuri Populare ,,La Porţile Apusenilor" organizat în luna mai de Consiliul Judeţean Alba ;
- Târgul Naţional de Turism Rural de la Albac ;
1.1.13 Zona folclorică
Apusenii ca şi folclor reprezintă o zonă de referinţă care a îmbogăţit repertoriul naţional cu melodii de muzică populară, mai ales cu mesaj patriotic. În cântecele promovate din acest spaţiu se evocă lupta românilor şi identitatea noastră. Acestea sunt interpretate de nume mari ale folclorului românesc cum ar fi Nicolae Furdui Iancu, Ionuţ Fulea, Dinu Iancu Sălăjanu, acestă listă putând continua cu cei născuţi acolo, dar nu neapărat. Sunt comunităţi rurale care mai păstrează tradiţia costumului popular de o frumuseţe aparte, asemenea celor cel poartă.
Veta Biriş este un alt nume important care a făcut remarcat dansul fetelor de la Căpâlna, situată în partea nordică a Podişului Transilvaniei pe malul Târnaveri Mici în judeţul Alba. Aparţine comunei Jidvei şi de numele căreia se asociază un dans de grup al femeilor. Originea şi vechimea sunt necunoscute, aproximativ la mijlocul Evului Mediu, transmis până în secolul XX din generaţie în generaţie. A fost scos la lumină în 1948 de Stana Biriş, o învăţătoare din Galaţi. ,,Purtata fetelor de la Căpâlna" este transmisă fetelor încă de la 4-5 ani. Poate fi dansat de acestea fără limită de vârstă, dar să nu fie măritate. În prezent numărul a scăzut la 10 după ce între 1977-1985 erau peste 70 de dansatoare. S-urile descrise de dans sugerează un infinit restrâns, cum susţine profesoara de matematică Maria Lebadus sau pur şi simplu etalarea frumuseţii feminine.
Celebritatea acestui dans a făcut să fie folosit de Jay-z ca sample din partea vocală a melodiei ,,Purtatei fetelor de la Căpâlna" în melodia ,, Murder Excellence" în 2011.
Bibliografie :
1. Site-ul Wikipedia
2. www.welcometoromania.ro
3. www.clubapuseni.ro cu următoarele articolul ,,Făgaşii de la Cetatea-spectacol sau spectacol de iniţiere"
4. www.muntii-apuseni.eu
5. www.digi24hd.ro
6. www.hunedoara.djc.ro
7. www.realitateatv.ro
8. Articolul ,,Aurul, vâlve şi blesteme. Legende despre comorile din Munţii Apuseni."de pe site-ul proiectului I think outside the box
9. Ion Ruse Abrudeanu (1870-1934) din Abrud-Sat, publicist şi om politic, autor al volumului ,,Calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit"
10. Articolul ,, Fetele de la Căpâlna-o tradiţie căreia nu-i cunoaştem originea." de pe site-ul revistei www.instilulmeu.ro scris de Anca Antofie
11. Proiectul ,,Pe urmele poveştilor din munţi" derulat de către Asociaţia Arta tradiţională şi finalizat prin realizarea unei culegeri de poveşti din Munţii Apuseni intitulată ,,Poveşti, povestiri şi legende din munţi" la iniţiativa profesorului de Limba Română Daniel Tiutiu cu articolele ,, Făşangii de la Cetatea-spectacol sau ritual de iniţiere scris de acesta şi ,,Poveste despre Stânca Deturnata" culeasă de elevul Hărăstăşan Alin.
12. Articolul ,,Munţii Apuseni, izvor nepângărit de tradiţii şi folclor" de Roxana Pop din ziarul Clujul Liber din 23 ianuarie 2014
13. Articolul ,,Căluşarii din Vinţu de Jos, laureaţi ai marilor concursuri şi festivaluri folclorice" , 2012 în ziarul Unirea fondat în 1891
14. Articolul ,,Legende şi adevăruri despre viaţa aurarilor din Munţii Apuseni" de profesorul pensionar Eugen Ursu din Alba Iulia.
