( lecţia iubirii )
Motto: Totul se naşte în urma unui vis filtrat de ochii noştrii din noapte ! ...
1. Pasul tău în visul meu
Îmi spuneam că totul s-a derulat preţ de câteva secunde, ceva între mirajul unui vis şi realitate. Este definit de graţia tipic feminină cu un parfum avut şi după trezire. Sunt de ajuns, căci readuce flacăra la vechea ardere. Scânteea îşi frânge repede zborul său, dar care în rătăcirea sa poate aprinde focul. Nu pot să uit frumuseţea definită de sublim din ochiul amprentat de oniric.
Îmi amintesc că era un foc în jurul căruia mai mă regăseam doar eu. Eram mai mulţi, dar noaptea îi alungase, ceea urma să fac cât mai curând la rândul meu. Am adormit sub impresia umbrei flacării acestuia, momentul când ai apărut în vis. Pasul tău tulbura taina nopţii, ochii tăi aveau ceva din delicateţea razei de lună. O prezenţă ce n-o puteam definii, aspect valabil şi acum.
Noaptea în care mi-ai apărut printre imagini şi stări, aparent a rămas undeva în uitare. Ai revenit şi mi-ai spus că eşti tu, un nume dintr-o constelaţie de stele, să observ că pe bolta universului meu va mai apărea una din acestea.
Am rămas uimit, am depus umbre dintr-un vis într-un cuvăr uitat undeva în colţ.
Nu realizam nimic, doar mă simţeam ca într-o furtună ce nu mai fusese de mult în viaţă. A trecut şi s-a luminat cerul când am văzut steaua indicată ce ardea pe cerul meu. M-am apropiat cu teamă.
Am redevenit pietonul visului spunându-mi că n-a fost vis, tu erai şi v-a trebui să urmez lumina ei. Am înţeles.
A urmat deschiderea cuvărului. Am putut să te cunosc, nu erai parte a unui vis, eram prizonierul unui somn. Ai trecut pe lângă mine, conştientă că retina ochiului interior ce nu se închide nici o clipă va acea să te reţină.
Trebuia să te recunosc, fiind în camera sufletului meu, neacceptând vreun refuz.
O lacrimă a apărut pe obraz, gândindu-mă la străina aceea. Eram intrusul şi tu miracolul necesar. Ai pus cheia la vedere, dar în orbirea mea n-am văzut-o. Am deschis camera şi mă urmăreai discret, ştiai cine sunt. Ai apărut mai reală, când mă descopeream.
Îmi spui : eu eram şi voi fi tot timpul, atunci când ai nevoie, fie simt nevoia ... eşti un suflet complicat, pe care voi încerca să ţi-l aflu. Mă bucur că ecourile noastre s-au intersectat în decorul nocturn. Mă simt şi acum cuprins de acel ceva nedefinit.
Am tăcut.
Să fie dragostea? Sentimentul acesta să ne cucerească, uniţi de lacrima ta izvorâtă dintr-un munte al universului meu?
Mi-ai spus simplu după un moment de tăcere că DA!
A fost clipa când totul a căpătat un sens şi am putut avea acces la strălucirea stelei cu numele tău. Ziua îmi vorbeşte ecoul şi mă luminoasă raza de soare! Am realizat că străluceşti mai intens şi devii mai frumoasă din momentul când floarea iubirii a început să înflorească în suflet. Ai continuat să mă veghezi , chiar şi după rătăcire, pentru ca în scurt timp să fac parte din lumea ta şi invers.
Nu mai îmi doresc ceva.
Mă simt privilegiat când raza ta se opreşte pe suprafaţa apei pe care barca mea alunecă zi şi noapte sunt în siguranţă de lumea ce vrea să mă rănească, căci sărutul tău amprentează decorul meu.
Îţi mulţumesc pentru răbdarea avută pînă când te-am recunoscut. Ce a părut ieri vis astăzi s-a conturat ca fiind real, pentru a-mi schimba viaţa.
Vei rămâne steaua mea ce mă va călăuzi, având meritul să salvezi umbra a ceea ce credeam că este parte a oniricului. Trăiesc ceva magic.
Cerul uneori lăcrimează şi-mi vorbeşte de tine, când aş vrea să ştii că sunt lângă sufletul tău minunat.
2. Înţelegerea trecutului
Îmi înţelegeam viaţa incomplet până când a avut loc impactul dintre visul în care ai apărut, unde eram străin rătăcit
în cercul său existenţial. Ai trecut cu firesc pragul spre planul terestru. Ai fost rănită când mi-ai cunoscut universul. Lacrima lăsată a fost un pas esenţial să mă regăsesc.
Am avut revelaţia vieţii, admirându-ţi puterea să mă poţi înţelege. După momentul întâlnirii plin de uimire , de ambele părţi. A urmat furtuna şi drumul iniţiatic al vieţii. Mă gândesc că poate suna puţin ciudat ca la vârsta din timpul prezent să trăiesc asta, dar aceasta este exprimarea potrivită miracolului trăit. N-am să pot definii toate acestea.
Înţelegi acest fapt că ne-am putut intersecta într-un spaţiu infinit? Ai putea, am putea să conştientizăm magia ce ne-a înnnobilat drumul cu trandafiri? Desigur produc sângerări care înţelese par a fi doar o desfăşurare a timpului între două borne puse de noi.
Ai reuşit să mă faci să-mi înţeleg trecutul cu bune şi rele!
Trăiam din obsesie şi aşteptare uneori prost înţeleasă, motiv din care te puteam pierde. Au rămas, sigur vor mai rămâne umbre, fără de care n-aş putea privi răsăritul solar. Mă hrăneam şi sufeream involuntar cu imagini aparente ale lumii în care mă vedeam, posibil şi mâine un străin.
Ai putut să mă schimbi cu doar câteva cuvinte, să-mi stergi din minte clipe de coşmar. Am înţeles că erau doar nişte păreri ce mi le fabricam. Mă speriam de ceva imaginar, ce descria un proces ce intră în logica lucrurilor. Exprimarea vieţii în cursul ei lin la mine devenea un sfârşit intermadiar al lumii.
Obsesia îmi ajunsese religie, intrând într-o biserică ce nu-i înţelegeam simbolurile şi graiul. Aprobam şi urmam gesturile făcute de cei din jurul meu.
Nutream un egoism ce mă ucidea legat de înţelegere a femeii şi a lumii care era greşită. Am găsit o parte din răspunsurile căutate.
M-ai coborât de pe un piedestal. Trebuie să fiu eu cu adevărat, în locul măştii. Am înlăturat-o mult mai uşor decât credeam, însă trebuie să accept că au rămas urme pe chip, în suflet, ca şi mentalitate. Ai asistat când am rămas fără aceasta, încurajându-mă să merg mai departe. Mi-ai spus că va fi bine, daca voi continua la fel am să îndepărtez pe toţi de lângă mine.
Mi te-ai alăturat, mi-ai arătat calea unde pot fi mai puţine umbre, având şansa să spun că aş reuşi să-mi văd calea mai aproape de strălucire. Aceasta poate fi luminată doar de lună şi stele şi ziua de soare, respectiv udată de plânsul cerului, ce rămâne la fel de plină de taine.
N-aş putea da o definire puterii tale asupra mea sau să te caracterizez în câteva cuvinte. Acestea îşi pierd sensul, dacă aş dori să te conturez, asemenea unui scuptor antic. Mi-ai îndepărtat umbrele şi demonii existenţei prin faptul că m-ai ascultat, cât şi faptul că te pot face fericită. Alteori nu trăieşti cele mai plăcute experienţe, avînd puterea de-a mă ierta.
Mi-ai dat lecţii de viaţă, spunând-mi cu înţelepciune unde am greşit, deşi erai afectată. Ai fost şi eşti pregătită să-ţi găseşti timp să-mi dai un sfat, pe care poate îmi era teamă să îl cer altuia. Trăiesc cu privilegiu că te cunosc, sperând faptul ca felul meu, uneori stângaci să te ajut să depăşeşti obstacolele.
Îmi dau seama că uneori am o naivitate şi grabă care ar putea să te rănească, luptând cu mine să nu mai îţi greşesc. Nu meriţi şi nimeni nu are dreptul să aducă prejudicii, altul să le primească. Îţi mulţumesc pentru tot, cu preţuirea pe care o am faţă de tine . Mai ştiu în aceeaşi timp că oricând de puternice şi trainice ar fi umbrele şi păcatele trebuie să continui. Sunt conştient că mă înţelegi. Ne-am descoperit într-un timpul şi context al vieţii noastre în procesul depăşirii acelui moment dificil.
M-ai făcut să-mi înţeleg trecutul. Aş vrea ca efortul meu să nu fie ucis de inocenţa maladivă şi perspectiva acestui ataşament reciproc.
Mă înclin !...
3. Manifestările iubirii
Mă întreb cine a făcut primul pas, primul gest important ? Cine a dorit să ne cunoaştem mai mult decât în aparenţă? Cine a deschis uşa sufletului prima dată ?
Întrebările anterioare sunt într-un fel retorice, căci tu ai făcut primul gest de apropiere din proprie iniţiativă. Îţi mulţumesc că ai avut puterea să mă înţelegi. Recunosc că sunt o persoană introvetită şi greu de înţeles pentru cei din jurul meu.
Ai reuşit să mă faci să mă cunosc mai profund, să fac paşi spre mine. Ai putut să ,,renunţi" la sine, făcând mai mult decât făcuse o altă femeie, cred că şi dincolo de hotarul zilei de mâine.
Ai deschis uşa sufletului, lăsând acolo greutatea lacrimii venite din adevăratele trări. A fost prima manifestare a iubirii de mai târziu.
A urmat cunoaşterea dintre noi.
Primele acte ale geloziei au desemnat trecerea la alt plan a ceea ce trăiam. S-a născut acest sentiment al iubirii în tăcere, fără a observa nici unul dintre noi acest moment magic. Această furtună, cum a părut la început s-a transformat într-o ploaie lină. A intervenit după ce mi-ai cunoscut ambele chipuri moştenite de la Ennius. Nu conştientizam iubirea pe care mi-o purtai. Eram superficial şi inconştient de ce anume trăiam până într-un moment tensionat. Spuneam că ţin la tine, la care mi-ai spus că mă iubeşti, acesta fiind un punct zero. Au urmat diverse lecţii prin care m-am redescoperit şi involuntar te-am rănit.
M-ai învăţat să te iubesc şi să învăţ să nu deschid uşi numeroase, ci doar câteva sunt de ajuns. Am înţeles că nu trebuie să mă risipesc în cele patru zări, fiind nevoie doar să recunosc oamenii vitali în viaţă.
Am trăit revelaţia că nu trebuie să fi înconjurat de extaz pentru a fi fericit. Episoade din cursul existenţei tale mi-au spus că fericirea constă în bucuria de-a mai trăi o zi. Nu-i cazul să proiectez planuri măreţe, căci altfel pierd sensul zilei de astăzi.
Faptul că mi-ai spus de evenimente nu tocmai plăcute am înţeles să mă bucur de clipă. Mi-ai ,,recomandat" să mă accept aşa cum sunt de fapt.
Ai forţa uneori inumană să mă înveţi lecţii pe care ar fi trebuit să le fi ştiut. Te admir că-mi spui de anumite conduite în viaţă, iubire, fie să mă raportez cum trebuie la femeie. Faci asta nu pentru a ,,beneficia" în mod direct de cunoştinţele obţinute, ci să-mi fie bine când voi întâlni alte provocări ale vieţii.
Faptul că mă înţelegi, că mă iubeşti aşa cum n-ai mai făcut până acum mă face să mă simt privilegiat.
Ştiu că te iubesc la fel de mult şi că-mi pasă de tine. Faci parte din mine. Realizez că viaţa fără să te fi cunoscut era mai săracă.
Stările şi gesturile făcute de noi sunt dincolo de cuvinte. Energia care ne uneşte nu are nume, noi spunându-i în felul nostru pe nume. Nu găsesc definiţia potrivită a stadiului în care mă aflu şi a miracolului că te cunosc.
Mi-ai cerut să găsesc un cuvânt pe care să ţi-l atribui, unul necunoscut de altcineva, respectiv pe care nu îl voi mai folosi. N-am găsit o asemenea structură lingvistică, ci unul auzit şi de alte urechi, dar ai dat o altă dimensiune.
Faptul că ai făcut anumite gesturi faţă de mine m-au schimbat. Manifestările făcute până în prezent am convingerea că vor fi şi în viitor, pentru care îţi mulţumesc din suflet.
Vreau să ştii că te voi iubi mereu şi că ai un loc special în sufletul meu. M-ai învăţat să te iubesc, să apreciez femeia, simbolul vieţii pe pământ.
Aş putea spune atâtea cuvinte care s-ar reduce la tăcere şi înţelegere a noastră în parte , cât şi-a realităţilor avute în experienţa proprie.
Te admir pentru tot ce faci, în a mă regăsi pe deplin.
4.Naşterea unui nou orizont
Facem atâtea incursiuni zilnic, încât uităm ce-am făcut acum câteva zile. Trăim paradoxal într-un timp ciudat, căci o singură clipă ne poate schimba esenţial
De ce trăim clipa aceea şi ne aflăm la momentul potrivit sau nepotrivit?
Răspunsul corect din perspectiva mea este că viaţa trimite semnale, pentru a ne arăta ce avem mai important în viaţă.
Am trăit recent un alt moment de revelaţie în care dimensiunea clipei a cunoscut acea magie datorită căreia viaţa a aflat o altă întorsătură, de această dată fericită. N-am să mă întreb de raţiunea care a guvernat acel ceas din seară, doar mă bucur că ne-am întâlnit.
Rătăceam într-un univers neînţeles de cei din jurul meu. Eram în interiorul sentimentului de abandon, până când ai apărut. Fapt datorat unei întâmplări într-un fel, dacă aş privi în aparenţă. Cred că a intervenit ca urmare a cunoaşterii sinelui mai profund. Sunt la începutul devenirii spirituale.
Am învăţat că dincolo de aspectul material, vital existenţei noastre, latura spirituală este la fel de importantă. Totul începe cu tine însuţi şi să fi împăcat cu ceea ce faci.
Trăiesc încă o dată, dar de această dată cu mai multă intensitate puterea să merg mai departe. Am aflat un nou orizont , libertatea într-o formă sublimă. N-am dorit să te dezamăgesc, implicit şi pe mine.
Sunt creaţia ta în definitiv şi sper că am să-ţi răsplătesc iubirea în egală măsură. Îmi dau seama şi mă simt ales că te cunosc, că ne iubim, tradus printr-un sentiment ce are în sine o dimensiune spirituală.
Spun cu lucitidate că mi s-a revelat un orizont neştiut, datorită actului involuntar că m-ai ,,forţat" să mă regăsesc. Gelozia născută firesc şi devenită vizibilă în urma inconştienţei mele.
Te preţuiesc pentru tot ce faci, răsplata ar fi să evoluez cât mai mult. Îţi mulţumesc, simţind că nu vei uita nici o clipă că te iubesc la rândul meu, posibil mai mult decît credeai. Am ajuns la concluzia că am învăţat să te iubesc la o intensitate aşa cum nu m-aş fi gândit.
Ştii şi tu că aş putea să spun mai mult decât am menţionat aici. Povestea noastră nu poate cuprinde cuvinte, ci doar trăiri şi sentimente cunoscute doar de noi. Sentimentul asociat miracolului pe care îl trăim l-am tradus prin iubire, deşi poate nu este neapărat adecvat. Ştiu că îmi pasă de tine şi automat mi-am luat o obligaţie faţă de mine însumi. Preţuirea reciprocă ce ne uneşte este o definire şi-un resort fundamental fără de care viaţa n-ar avea aceeaşi parfum.
Nu pot găsi un final la acest manifest al iubirii, aşa cum n-ar vrea nici unul dintre noi. Evoluăm pas cu pas spiritual şi acest aspect este cel mai important
Te preţuiesc pentru tot ! ...
25 decembrie 2013 / 15 ianuarie 2014
M-ai învăţat să te iubesc şi să învăţ să nu deschid uşi numeroase, ci doar câteva sunt de ajuns. Am înţeles că nu trebuie să mă risipesc în cele patru zări, fiind nevoie doar să recunosc oamenii vitali în viaţă.
Am trăit revelaţia că nu trebuie să fi înconjurat de extaz pentru a fi fericit. Episoade din cursul existenţei tale mi-au spus că fericirea constă în bucuria de-a mai trăi o zi. Nu-i cazul să proiectez planuri măreţe, căci altfel pierd sensul zilei de astăzi.
Faptul că mi-ai spus de evenimente nu tocmai plăcute am înţeles să mă bucur de clipă. Mi-ai ,,recomandat" să mă accept aşa cum sunt de fapt.
Ai forţa uneori inumană să mă înveţi lecţii pe care ar fi trebuit să le fi ştiut. Te admir că-mi spui de anumite conduite în viaţă, iubire, fie să mă raportez cum trebuie la femeie. Faci asta nu pentru a ,,beneficia" în mod direct de cunoştinţele obţinute, ci să-mi fie bine când voi întâlni alte provocări ale vieţii.
Faptul că mă înţelegi, că mă iubeşti aşa cum n-ai mai făcut până acum mă face să mă simt privilegiat.
Ştiu că te iubesc la fel de mult şi că-mi pasă de tine. Faci parte din mine. Realizez că viaţa fără să te fi cunoscut era mai săracă.
Stările şi gesturile făcute de noi sunt dincolo de cuvinte. Energia care ne uneşte nu are nume, noi spunându-i în felul nostru pe nume. Nu găsesc definiţia potrivită a stadiului în care mă aflu şi a miracolului că te cunosc.
Mi-ai cerut să găsesc un cuvânt pe care să ţi-l atribui, unul necunoscut de altcineva, respectiv pe care nu îl voi mai folosi. N-am găsit o asemenea structură lingvistică, ci unul auzit şi de alte urechi, dar ai dat o altă dimensiune.
Faptul că ai făcut anumite gesturi faţă de mine m-au schimbat. Manifestările făcute până în prezent am convingerea că vor fi şi în viitor, pentru care îţi mulţumesc din suflet.
Vreau să ştii că te voi iubi mereu şi că ai un loc special în sufletul meu. M-ai învăţat să te iubesc, să apreciez femeia, simbolul vieţii pe pământ.
Aş putea spune atâtea cuvinte care s-ar reduce la tăcere şi înţelegere a noastră în parte , cât şi-a realităţilor avute în experienţa proprie.
Te admir pentru tot ce faci, în a mă regăsi pe deplin.
4.Naşterea unui nou orizont
Facem atâtea incursiuni zilnic, încât uităm ce-am făcut acum câteva zile. Trăim paradoxal într-un timp ciudat, căci o singură clipă ne poate schimba esenţial
De ce trăim clipa aceea şi ne aflăm la momentul potrivit sau nepotrivit?
Răspunsul corect din perspectiva mea este că viaţa trimite semnale, pentru a ne arăta ce avem mai important în viaţă.
Am trăit recent un alt moment de revelaţie în care dimensiunea clipei a cunoscut acea magie datorită căreia viaţa a aflat o altă întorsătură, de această dată fericită. N-am să mă întreb de raţiunea care a guvernat acel ceas din seară, doar mă bucur că ne-am întâlnit.
Rătăceam într-un univers neînţeles de cei din jurul meu. Eram în interiorul sentimentului de abandon, până când ai apărut. Fapt datorat unei întâmplări într-un fel, dacă aş privi în aparenţă. Cred că a intervenit ca urmare a cunoaşterii sinelui mai profund. Sunt la începutul devenirii spirituale.
Am învăţat că dincolo de aspectul material, vital existenţei noastre, latura spirituală este la fel de importantă. Totul începe cu tine însuţi şi să fi împăcat cu ceea ce faci.
Trăiesc încă o dată, dar de această dată cu mai multă intensitate puterea să merg mai departe. Am aflat un nou orizont , libertatea într-o formă sublimă. N-am dorit să te dezamăgesc, implicit şi pe mine.
Sunt creaţia ta în definitiv şi sper că am să-ţi răsplătesc iubirea în egală măsură. Îmi dau seama şi mă simt ales că te cunosc, că ne iubim, tradus printr-un sentiment ce are în sine o dimensiune spirituală.
Spun cu lucitidate că mi s-a revelat un orizont neştiut, datorită actului involuntar că m-ai ,,forţat" să mă regăsesc. Gelozia născută firesc şi devenită vizibilă în urma inconştienţei mele.
Te preţuiesc pentru tot ce faci, răsplata ar fi să evoluez cât mai mult. Îţi mulţumesc, simţind că nu vei uita nici o clipă că te iubesc la rândul meu, posibil mai mult decît credeai. Am ajuns la concluzia că am învăţat să te iubesc la o intensitate aşa cum nu m-aş fi gândit.
Ştii şi tu că aş putea să spun mai mult decât am menţionat aici. Povestea noastră nu poate cuprinde cuvinte, ci doar trăiri şi sentimente cunoscute doar de noi. Sentimentul asociat miracolului pe care îl trăim l-am tradus prin iubire, deşi poate nu este neapărat adecvat. Ştiu că îmi pasă de tine şi automat mi-am luat o obligaţie faţă de mine însumi. Preţuirea reciprocă ce ne uneşte este o definire şi-un resort fundamental fără de care viaţa n-ar avea aceeaşi parfum.
Nu pot găsi un final la acest manifest al iubirii, aşa cum n-ar vrea nici unul dintre noi. Evoluăm pas cu pas spiritual şi acest aspect este cel mai important
Te preţuiesc pentru tot ! ...
25 decembrie 2013 / 15 ianuarie 2014
