marți, 3 decembrie 2013

Scrisorile strainului din zori(II)

Scrisoarea a II-a -Mulţumire unui om special sufletului

                                                                                     Unui suflet ce-a păşit în lupta vieţii iarna!

     Viaţa ne oferă cu fiecare fir de nisip ce se scurge prin clepsidra vieţii un spectacol ce ne face să conştientizăm faptul că trăim. Provocările avute legat de ziua de mâine, fie dilemele care ne frământă ne oferă răspunsuri şi nasc noi întrebări, pentru ca la finalul provizoriu să găsim lecţii moralizatoare. Ne devin utile, doar dacă  progresăm pe planul spiritualităţii, căci altfel ne-am pierde pe drumul avut în existenţă. Facem paşi înceţi prin lume, ocazie cu care ne desăvârşim ca oameni cu cât acesta este mai lung şi conştientizarea mai profundă. Nu mă refer la călătoria ce-a devenit banală, în cazul nostru, realizând un miracol pe care nu-l conştientizăm.
     Cred că toamna ne oferă cel mai ofertant spectacol al vieţii, cel puţin în cazul meu. Ne aduce maturizare trăirilor şi răspuns strigătului nostru străpuns de liniştea acestui timp. Prin intermediul ei găsim ecoul căutării paradisului primordial, aflat în noi şi-n semenii noştri. Ne punem singuri bariera între puritatea avută şi străinul ce devenim faţă de noi printr-o luptă adesea neînţeleasă. Vrem inconştient să ne împlantăm un ţesut de care organismul n-are nevoie.
     Sunt momente regretabile când nu apreciem pe cel de lângă noi şi-n consencinţă firească îl pierdem. Ne doare profund când se întâmplă asta , căci  înseamnă mult în cazul nostru. Nu ştim că răspunsul întrebărilor ce nu sunt puse în contextul potrivit, ele fiind în noi. Spunem cuvinte ce produc ataşamente artificiale. Credem că lupta noastră este cea mai dificilă, însă când întâlnim oameni mai puternici decât noi, simţim că trăim revelaţia vieţii. Ne ajută să facem paşi spre noi cu o mai mare conştientizare a acestui proces de auto-cunoaştere. Cred că raportarea falsă la ceilalţi ne fac mai săraci şi doar înţelegerea oamenilor ne îmbogăţeşte mai mult ca oricând. Incursiunea spre propriul for, separat, fie în aceeaşi  timp spre cei din jurul nostru este un fel sublim de-a afla lumea în sine.
     Am învăţat într-o zi a toamnei ce trece uşor spre un spaţiu necunoscut în calendar, faptul că trebuie să-l asculţi şi  înţelegi  pe cineva, pentru a-l putea iubi. Să apreciez la persoana iubită, nu doar ceea ne oferă, ci şi ceea ce este aceasta cu adevărat. Aceste treceri de la o stare la alta necesită anumite procese interioare, respectiv un schimb telepatic cu omul ce-l cunoşti. Să fiu atent la detalii, pentru a nu mai fi victima unui egoism inconştient, unul născut dintr-o necunoaştere a propriei persoane. Devine necesar actul simplu, cât şi important , acela să asculţi pe cineva şi să dai mai departe ceea ce primeşti de la viaţă.
     Mi-a spus prin gesturi neîntâlnite până acum că oricât de dificile ar fi  evenimentele vieţii tale pot fi utile altora. Trecutul, chiar dacă nu-i de invidiat, ar putea fi o lecţie pentru semenul tău, în contrast cu faptul că experienţa este esenţială  în planul existentei. Am înţeles că atunci când iubeşti o faci fără rezerve, cu patima necesară, cât şi luciditate în aceeaşi timp. Iubirea în acest stadiu depăşeşte sensul ei cunoscut ce se tramsformă  într-o frumusete aparte. Am dobândit capacitatea să privesc dincolo de sentimentul prim. Mi-a vorbit de sentimentul libertăţii.
     Să-i vorbim de importanţa acelui om, ce ne schimbă în bine, pentru a vedea c-a meritat să ne cunoască. În scurt timp o să-i vorbeşti şi tu de aceleaşi sentimente, moment când se naşte o legătură plină de taine. Sunt momente de redescoperire la care nu le găseşti definire. Îţi oferă libertate şi puterea să mergi mai departe. Ai forţa să poţi trece peste anumite sentimente, chiar  dacă simţi că-ţi aparţine şi invers.
     Îi mulţumesc prin intermediul cuvântului expus mai sus, pentru rolul avut în cazul meu. Pot spune ca mi-a oferit o lecţie pentru o viaţă. Cunoscută într-o zi a unei lunii de toamnă, ce-a păşit în viaţă într-o zi a iernii, posibil ca un semn. Când mai avea de făcut caţiva paşi pe scara templului spre o nouă treaptă a desăvârşirii s-a oprit şi-a găsit puterea să mă înţeleagă, fapt pentru care ii mulţumesc din suflet. Mă bucur că un drumeţ  ce-a cunoscut fiorul trăirii în mediul hibernal s-a alăturat luptei mele. Vom merge mai departe, împreună cu ceilalţi spre a redescoperii frumuseţea pierdută printre rătăciri. Să reaflăm viaţa în deplina ei magie, pentru care îi mulţumesc în special unei persoane dragi universului meu!

                                                                                        Cu prietenie şi preţuire, 30 nov. 2013