dedicat C. B.
Iubito, lasă-te
pe umărul meu
mângâiată şi sărutată
pe-un covor de frunze ruginite
martore la iubirea noastră
să ne vorbim, fie tăcem
unul altuia să prefacem ziua în noapte,
întunericul
să fie cucerit de îngerul luminii,
moment când temerea nu mai va exista
să devenim pradă patimii
purtaţi pe aripa visului din noapte
să aflăm definiţia iubirii...
Lasă-mi-te povară braţelor mele
înconjurati de vraja
rar întâlnită a nocturnului
până acum în viaţa noastră.
mângâiată şi sărutată
pe-un covor de frunze ruginite
martore la iubirea noastră
să ne vorbim, fie tăcem
unul altuia să prefacem ziua în noapte,
întunericul
să fie cucerit de îngerul luminii,
moment când temerea nu mai va exista
să devenim pradă patimii
purtaţi pe aripa visului din noapte
să aflăm definiţia iubirii...
Lasă-mi-te povară braţelor mele
înconjurati de vraja
rar întâlnită a nocturnului
până acum în viaţa noastră.