Călătorule, nu te mai grăbi
pe calea vieţii dar ,
ci ascultă
fiinţa pasului ce nu striveşte frunza,
şi umble-ţi inima de taine
ascultă doar bătaia frunzei ce spune
cuvinte ce nu le poţi citi în nici o carte cu litere aurite,
când vei culege de pe drum
frunza lipsită de sevă
lăsându-ţi în schimb lacrima ta recunoştinţă.
Sigur vei observa
universul de mareţie ce te cuprinde,
universul de mareţie ce te cuprinde,
a reamintirii esenţei simplităţii
dintr-un zâmbet,
o notă muzicală auzită-n seară
o notă muzicală auzită-n seară
în acordul unei chitare
cuprinsă de suferinţă.
Ia aminte la cei ce-ţi vorbesc de miracolul
trăit fără repetabilitate
care-ţi spun de gândurile
ce nu trebuie să se piardă,
dimpotrivă
ecou pentru orizontul ce va fi
dimpotrivă
ecou pentru orizontul ce va fi
şi-ţi urează, om rănit
să te bucuri de viaţă...
