marți, 12 februarie 2013

Tribut unui prieten

              dedicat lui Marian C.


Dor de tine,
de prezenţa ta în vis,
dacă pe această lume
nu-mi mai este permis
să te zăresc
în miraculoasa trecere
pentru a vorbi
despre  sensul existenţei.

Aş dori sa  revină orele
din banca a patra,
ale exterioarelor ferestre
când viaţa,  un prea dulce ecou
si Dumnezeu
avea răbdare cu noi,
însă pe drumuri diferite
ne-a separat în groaznica
vară sau toamnă, candva
fără nici măcar un salut
înainte de plecare,
apoi ai apărut în vise
şi-n trecere m-ai salutat
în zeci de clipe nocturne
amintindu-mi de trecut,
mulţumindu-ţi că de noi ne-ai amintit.


Te rog, prietene drag   
ce posibil ţi-am tulburat liniştea
să-ţi amintesc
că-ţi voi păstra amintirea
putând să ne revedem în vise
acolo unde este decorul tău,
în zbor spre pamânt
să revezi vechiul templu
pe care ieri l-ai inlocuit.