dedicat lui Marian C.
Dor de tine,
de prezenţa ta în vis,
dacă pe această lume
nu-mi mai este permis
să te zăresc
în miraculoasa trecere
pentru a vorbi
despre sensul existenţei.
Aş dori sa revină orele
din banca a patra,
ale exterioarelor ferestre
când viaţa, un prea dulce ecou
si Dumnezeu
avea răbdare cu noi,
însă pe drumuri diferite
ne-a separat în groaznica
vară sau toamnă, candva
fără nici măcar un salut
înainte de plecare,
apoi ai apărut în vise
şi-n trecere m-ai salutat
în zeci de clipe nocturne
amintindu-mi de trecut,
mulţumindu-ţi că de noi ne-ai amintit.
Te rog, prietene drag
ce posibil ţi-am tulburat liniştea
să-ţi amintesc
că-ţi voi păstra amintirea
putând să ne revedem în vise
acolo unde este decorul tău,
în zbor spre pamânt
să revezi vechiul templu
pe care ieri l-ai inlocuit.