Frunza ruginită
acestei toamne mă trimite
cu gîndul la tine
fiindu-mi primul vers
dintr-un univers magic,
cea care m-ai intrebat:
de ce ai uitat de
tine, copile?...
când m-ai trezit
când m-ai trezit
la fireasca realitate
deseori interzisă în rime.
Timpul a trecut
peste imensele întinderi
pe străzile uneori pustii
conştient că nu vei da
raspuns primei mele iubiri
acel prezent e trecut
cu valuri ce-au spălat faleza,
rămânându-mi iluzia
respectiv dorinţa
respectiv dorinţa
de-aţi mai vedea privirea în seară
să-ţi mulţumesc pentru cuvânt.
