Scrisoare peste timp

   

     Noi existăm pentru a afla taina pentru care ne-am născut după ce anterior am existat doar ca suflet şi căutare. Pot spune cu tărie c-am aflat o parte a tainei , poarta spre adevărata găsire ce-o cuprinde iubirea.

     Nu m-am priceput prea bine cum să încep , nedorind să fiu superficial , acesta fiind şi-un posibil sfârşit. Iubirea noastră s-a născut când sufletele noastre se căutau, dar n-au aflat în timp antic desăvârşirea. Ne-am întâlnit suflet  minunat şi matur, femeie când un ecou  s-a  lovit de altul, născând la  rându-le o altă lume. Am avut şansa să  ne reaflăm după această ciocnire de planuri existenţiale. Ecourile au rămas neatinse aşteptând paşii  noştri. A urmat tăcere de fiecare parte, apoi am strigat, spunându-ne că ne căutam.După ce-am făcut primi paşi unul spre celelalt am aflat ceva firesc şi ce nu poate avea asemănare, faptul că ne aveam puncte comune, respectiv cuvintele spuse la început confirmau validitatea căutărilor noastre. Eşti femeia căutată, cred că şi invers, căruia i-am spus, îţi repet şi mai intens: te iubesc, spunând  cuvinte pline de patimă pe care nimeni dintre noi până acum nu cred că le-a auzit auzit.

     Ai intervenit cu relevaţia necesară la timpul potrivit căci nu mai credeam în iubire, aşa cum am aflat că aceeaşi situaţie şi-n cazul tău. Pot spune c-ai metamorfozat timpul toamnei în ceva mai plin de frumuseţe decât era, respectiv sub amprenta ta anotimpurile ce vor urma vorbesc de puritatea ta, ceva ce-ţi aparţine doar fiinţei tale. Posibilul meu destin, aşa cum îl simt şi mai puternic, unul de creator  al frumosului prin intermediul cuvântului ce devine mai real ca niciodată din clipa în care ne-am regăsit. Toamna aceea  ai transformat-o în pasul tău făcut cu atât firesc în ceva atât de frumos,  începând să preţuiesc şi alte timpuri la fel de mult. Acele luni au devenit anotimpul etern al iubirii noastre ce nu poate fi definită cu adevărat în cuvinte, ci doar prin intermediul dicţionarului sufletului.

    Ştii, afară plouă, nu doar ca metaforă de parcă nu s-ar opri c-an timpul din vechime ce mereu se repetă. Îmi amintesc de vorbele unui grec ,,nebun" ce-a spus că nu există basm în cadrul realităţii, povestea noastră fiind cel mai sublim mod posibil de-a spune că-n lume nu-i doar zbatere, ci şi frumuseţe desăvârşită. Sunt coştient de sentimentele ce mi le porţi, văzând atâtea dovezi de iubire ce mă copleşesc. Eşti tot ce este mai frumos în viaţa mea, venind atunci când uitasem verbul a iubi... Eram într-o căutare oarbă, luându-mi cu delicateţe ceaţa de pe ochii mei. Îţi reamintesc c-ai preţuirea mea, tu care ai devenit jumătatea care împreună cu jumătatea-mi formăm un întreg. 

     Ştiu, aceste cuvinte ţi le-am mai spus, plus altele ce nu pot fi cuprinse de această scrisoare vorbesc de ceva nedefinit. Sunt conştient că este posibil să fi spus mai mult sau prea puţin, fie am fost prea complicat, doar în dorinţa să ştii că însemni mult pentru mine. Trebuie să-ţi mulţumesc pentru faptul c-ai avut puterea să mă iubeşti, cum nu m-a făcut-o altcineva, prin prezenţa ta in viaţa mea prin care ai prefacut firul de praf in ploaie de stele ocrotitoare a iubirii, plus alte gesturi pentru mine. Aduci tot timpul parfumul inconfuntabil al feminităţii în drumul meu, visul mi-l faci mai armonios...  totul devine magic. Aveam, ca şi acum, fie-n perspectiva viitorului nevoie de tine fără să ştiu de tine din punct de vedere  uman şi sentimental, într-o aşteptare inconştientă a ta, lucru pe care-l ştii atât de bine.
     Dincolo de orice eşti un miracol, un fel de înger cu trup de femeie!...  Ai schimbat totul în viaţa mea, amprenta ta rămâne, putând face comparaţie cu pasul făcut de-un călător într-un deşert, care se transformă în paradisul deplin al lumii primodiale. Eşti călătorul prin iubirea căruia m-ai schimbat definitiv, respectiv eu deşertul, metamorfozat de pasul tău.

     Aş putea să-ţi spun atâtea lucruri pe care le ştii şi tu, de  fapt nu sunt cuvinte,cele mai importante sentimente sunt traduceri imperfecte a ceea ce simt pentru tine. N-am să spun cuvinte mari la final, nici să fie ecoul expresiei: la revedere,doar pe curând. Îţi spun cu sinceritate:  îţi mulţumesc şi te iubesc, asta nu doar în contul acestei clipe, ci pentru totdeauna, floarea vieţii mele ce nu se va ofili niciodată.

  P. S.

     Ştiu că n-aş putea,n-ai să poţi uita cele două cuvinte dintr-o limbă care astăzi nu mai se vorbeşte, aflând traducerea acestora fără dicţionare, ci prin simţiri:TE AMO!...